George Bacovia

EGO

Tot mai tacut si singur,

In lumea mea pustie--

Si tot mai mult m-apasa

O grea mizantropie.

Din tot ce scriu,iubito,

Reiese-atat de bine--

Aceiasi nepasare

De oameni si de tine.

DEMULT

Trecand pe strada ta,

Pe care nimeni n-o mai stie-

Al noptii fosnet avoca:

-Filozofia!

Incet,un paznic fluiera

Poema-atat de tarzie...

Pustiul noptii invoca:

-Filozofie

CONTRAST

Femeie-mascate de culori

Cocota plina de rafinarii-

Tu,care tipi la desfranarii tarzii,

Pe visatori,cu greu,ii infiori...

Oh,sunt fecioare cu obrazul pal,

Modele albe de forme fine-

Si singure dorm,albe si senine

In albele crivate de cristal...